Munca la comanda. Ce este Gig Economy si cum transforma modelul traditional de lucru: “de la 9 la 5” la “oricand este nevoie”

Sa muncesti oricand, oriunde – cam asta ar insemna pentru angajati “gig economy” sau economia de tip sharing. In limba romana, corespondentul cel mai apropiat de sensul original ar fi economia la cerere sau munca la comanda.

Dar, indiferent de cum alegem sa ii spunem, este o tendinta din ce in ce mai raspandita la nivel mondial care intra si pe piata romaneasca din ce in ce mai mult si cu succes si care va schimba din temelii modul de a face afaceri, de a face angajari si de a lucra.

Economia de tip “gig” sau de sharing este definita ca fiind o piata online in care cererea se intalneste cu oferta, respectiv furnizorii de servicii/freelancerii se intalnesc cu viitorii clienti. Primele servicii de acest fel care au aparut si s-au raspandit cu succes au fost cele de transport si de comenzi pentru mancare (Uber, Lyft sau Grub Hub au avut cel mai mare impact in America). Au urmat cele de inchirieri de spatii (Airbnb, CouchSurfing) sau de servicii diverse (Task Rabbit, Gog Walk, Wonolo). Iar cele care au schimbat modul traditional de a face recrutari au fost platformele online de talente (Upwork, OnForce, Work Market HourlyNerd sau Fiverr).

Potrivit unui chestionar online realizat de compania americana Intuit in colaborare cu Emergent Research, in prezent, peste 3,2 milioane de angajati din SUA sunt implicati in aceasta munca la comanda, iar previziunile sunt ca, pana in 2020, mai mult de 7,6 milioane de persoane vor fi parte a economiei de tip “gig” (in baza unui contract pe perioada determinata).

“Gig economy” (denumita astfel dupa cunoscutele “gig-uri” ale trupelor de muzica la care am participat cu totii si care presupun un contract pe perioada limitata, un angajament pentru o seara) inseamna, de fapt, sa le oferi clientilor serviciile de care au nevoie, atunci cand au nevoie, pentru perioada in care au nevoie de ele. O alta directie in care s-a dezvoltat acest tip de economie este aceea de sharing. Pornind de la o vorba celebra acum, care a intrat in mentalul colectiv: “Am nevoie doar de o gaura in perete, nu de o bormasina”, acest tip de servicii presupune sa imparti lucrurile pe care le detii cu cei care au nevoie de ele, mergandu-se pana la masini si locuinte (ex. Uber, Airbnb).

Toate aceste servicii dispun de o piata online, unde cererea se intalneste cu oferta si devin afaceri care aduc castiguri importante celor care le detin, dar care vin si cu o serie de probleme: atenteaza la modelele traditionale de business. Mai mult decat atat, nu exista in prezent reglementari legislative foarte clare pentru ele, schimba modul traditional de munca si ameninta meserii existente deja. Sunt deja celebre protestele taximetristilor din Europa, care s-au simtit amenintati, pe buna dreptate, de Uber. In consecinta, in unele tari, acest serviciu este interzis.

Gig Economy: aspecte controversate

Odata cu globalizarea, cu tehnologizarea si cu extinderea afacerilor in tot mai multe directii, modelul traditional de lucru “de la 9 la 5” nu mai este o regula in oricare dintre domenii. Corporatistii care lucreaza in multinationale isi adapteaza programul in functie de fusul orar al tarilor in care companiile lor deruleaza afaceri, IT-istii lucreaza oricand este nevoie de ei si pana si educatorii in cazul carora se spunea ca lucreaza patru ore pe zi si-au adaptat programele in functie de cele ale parintilor copiilor pe care ii au in grija si ofera servicii de after school pana seara tarziu. Forta de munca a ultimului deceniu s-a adaptat, in general, dupa nevoile si cerintele unei lumi tot mai tehnologizate si tot mai conectate, in care se munceste incontinuu.

Economia de tip “gig” vine cu noi provocari pentru forta de munca. Unul dintre cele mai controversate aspecte este acela al reglementarii timpului de lucru. In acest tip de economie, contractul de munca pe perioada determinata, pentru obtinerea caruia sindicatele din toata lumea s-au luptat ani intregi este pe cale de disparitie, la putere, fiind contractul pe perioada determinata pe ora sau pe proiect.

Potrivit unui studiu realizat de PricewaterhouseCoopers, in urmatorii 30 de ani, aproape 80% din forta de munca adulta la nivel mondial va avea mai multe joburi in acelasi timp, iar aceasta va fi noua normalitate, pentru a castiga cat mai multi bani.

La o prima vedere, aceste tipuri de contracte par o varianta mai buna pentru angajatii care pot, astfel, sa aiba cat mai multe activitati din care pot scoate mai multi bani. In practica, insa, nu exista reglementari legislative foarte clare pentru toate tipurile de contracte si de activitati pe care angajatii le intreprind, ceea ce predispune la abuzuri. De exemplu, legislatia este vaga in ceea ce priveste munca la comanda, pe baza de contract pe perioada determinata, plata minima a orelor lucrate in acest regim sau munca de noapte si in weekenduri.

Noi strategii de HR pentru munca la comanda

Totodata, companiile trebuie sa-si adapteze din mers strategiile de resurse umane, in concordanta cu aceasta tendinta. In multe industrii, pe langa salariu, flexibilitatea a devenit unul dintre principalele aspecte negociate la interviul de angajare. De asemenea, angajatii sunt din ce in ce mai independenti, tocmai pentru a putea avea mai multe contracte in acelasi timp si a castiga mai multi bani.

Unul dintre avantajele pe care le aduce munca la comanda in economia de tip “gig” este posibilitatea de a exploata si dezvolta spiritul antreprenorial si de a impartasi talentele pe care le detin angajatii. Companiile care inteleg acest lucru (unele dintre ele, ca de exemplu Google, par sa-l fi inteles) si le ofera deja angajatilor posibilitatea de a-si dezvolta talentele pe care le detin, vor obtine idei inovatoare de la ei si, in consecinta, plusvaloare.

In secolul XXI, oamenii prefera, mai mult ca oricand, independenta si libertatea de a alege ceea ce considera ca este bine pentru ei. Economia de tip “gig” le ofera aceasta posibilitate atat clientilor care pot beneficia de un serviciu exact in momentul in care au nevoie de el, cat si angajatilor care muncesc atat cat considera ca este nevoie pentru a-si satisface nevoile financiare. Acesta tendinta vine insa si cu o serie de provocari, cum ar fi timpul de lucru, plata orelor lucrate, munca in weekend, care trebuie gandite si reglementate, atat de catre companii, cat si de catre legiuitori, pentru a evita abuzurile si suprasolicitarea.