Nestatornicii Millennials si angajatii anilor 90. Ce pierd si ce castiga companiile odata cu schimbul dintre generatii

In prezent, majoritatea angajatilor din companii este formata din cele doua generatii nascute in anii ’70, asa-numitele Generatia X si Millennials. Cu toate acestea, desi cele doua categorii de oameni sunt despartite de doar cativa ani, ele sunt separate de diferente semnificative. Iar lucrul cu cele doua generatii combinate poate fi o provocare pentru managementul si departamentele de resurse umane ale companiilor.

Poate pentru ca au crescut si s-au format in perioade istorice de transformari profunde ale societatilor si ale economiilor (fie ca vorbim despre prabusirea burselor din America in octombrie 1987 si de recesiunea care a urmat in anii ’90, sau despre tranzitia jumatatii comuniste a Europei la democratie si economia de piata), angajatii anilor ’90 au o etica a muncii mai dezvoltata, sunt mai seriosi, considera ca trebuie sa munceasca din greu pentru a ajunge pe o pozitie superioara si pun un accent deosebit pe echipa.

Si tocmai pentru ca au fost crescuti in vremuri dificile din punct de vedere economic si social, reprezentantii Generatiei X au incercat sa-si educe propriii copii sa fie liberi, increzatori in fortele proprii si sa ceara ce li se cuvine. In consecinta, a rezultat un grup de angajati tineri, carora nu le este teama sa-si spuna punctul de vedere, indiferent daca deranjeaza sau nu si care se pun pe ei pe primul loc. Daca li se intampla sa se plictiseasca la munca, de exemplu, sau sa nu le placa ceea ce fac, au grija sa afle si superiorii despre asta si nu este niciodata vina lor, ci a sefilor care nu stiu sa managerieze echipa eficient.

Pentru ei, munca nu este un scop in sine si un mod de a se dezvolta ca individ, ci doar o modalitate de a obtine banii cu care sa-si faca viata mai buna. Acest lucru nu este neparat rau, pentru ca Millennials au si o capacitate mult mai dezvoltata de a se adapta si o dispozitie catre flexibilitate, pe care parintii lor nu au avut-o.

Specialistii in resurse umane sustin ca reprezentantii Generatiei X sunt cei mai potriviti sa preia functii de management, deoarece pot fi puntea de legatura intre baby-boomers, care inca se mai regasesc pe piata muncii – desi din ce in ce mai putini – si rebelii Millennials, si pentru ca au o etica a muncii care ii face responsabili si de incredere.

De cealalta parte, desi membrii Generatiei Y pot avea niste probleme cu autoritatea, toata lumea le recunoaste meritele pe partea de tehnologie si dorinta de a munci din greu, nu neaparat pentru a demonstra ceva, ci pentru a-si crea confortul de care au nevoie.

Flexibili si muncitori, Millennials au pierdut loialitatea si spiritul de echipa

Nascuti si crescuti, practic, cu smartphone-ul in mana si cu internetul in casa, tinerii se pricep cel mai bine la tehnologie. Si cum aproape toate activitatiile se bazeaza acum pe tehnologie, membrii tinerei generatii sunt o valoare in echipa din acest punct de vedere. Gandesc repede, le vin idei multe si, de cele mai multe ori, acestea se dovedesc a fi geniale.

Sunt dispusi sa munceasca din greu pentru a-si pune in practica aceste idei geniale, peste program sau chiar si noaptea, doar pentru a demonstra ca au dreptate. Caracteristica ce ii diferentiaza radical de angajatii de 40 de ani si peste, care vor stabilitate, un program batut in cuie, o viata echilibrata si mai mult timp petrecut cu familia.

Millennials au pierdut, insa, loialitatea fata de angajator si spiritul de echipa. Daca angajatii cu doar 10-15 ani mai mari ca ei pun mare pret pe cultura organizatiei si iau destul de greu decizia de a o parasi, gandindu-se la renumele companiei si la colegii pe care ii lasa in urma, Millennials nu au pus niciodata accent pe aceste valori. Daca li se ofera un pachet salarial mai bun in alta parte, sunt dispusi sa plece fara prea multe remuscari. Motivul este urmatorul: ceea ce conteaza pentru Millennials este propria bunastare si posibilitatea de a demonstra ceva, ca individ, si mai putin spiritul de echipa si loialitatea fata de angajator, mai ales in cazul in care considera ca acesta nu ii da suficient credit pentru a se dezvolta profesional.

Angajatii Generatiei X vs. Millennials

Work-life balance. Ambele categorii de angajati pun accent pe acest aspect, insa in mod diferit. Daca cei trecuti de 40 de ani vor impune un program fix, de la 9 la 5, iar orele peste program sunt inacceptabile, Millennials cer mai degraba flexibilitate, iar prin asta inteleg munca de acasa, la ore pe care le stabilesc ei si care nu le sunt impuse, atat timp cat termina proiectul in deadline-ul stabilit cu angajatorul.

Avansarea in cariera. Reprezentantii Generatiei X inca mai fac parte dintre angajatii care considera ca pentru a ajunge intr-o pozitie de top trebuie sa muncesti din greu, sa stai ani buni pe un post inferior pentru a merita o avansare, sa ai experienta si expertiza care sa te recomande. O viziune diametral opusa au Millennials, care, incurajati de parinti sa aiba incredere in fortele proprii, vor sa scurteze drumul catre varful scarii ierarhice si se considera la fel de eligibili pentru o pozitie cheie dupa doar cateva luni petrecute in companie. Pentru ei, lipsa de experienta nu este un dezavantaj in calea avansarii, de vreme ce sunt foarte buni in ceea ce fac.

Stil de lucru. Conceptul de autoritate este, de asemenea, foarte diferit de la o generatie la alta. Angajatii care se apropie de 40 de ani ori peste sunt inca tributari modelului potrivit caruia tot ce spune seful este sfant si trebuie sa se conformeze, indiferent daca acesta are sau nu dreptate. Millennials sunt, si la acest capitol la polul opus. Isi trateaza sefii ca pe egalii lor si nu au nicio problema in a-i contrazice in cazul in care considera ca acestia nu au dreptate. De multe ori fac lucrurile cum cred ei ca este bine, acest fapt atragand dupa el si o responsabilizare mai mare, comparativ cu Generatia X.

Dupa cum am vazut, diferentele dintre cele doua generatii care compun in prezent majoritatea fortei de munca la nivel mondial sunt mari, iar asemanarile sunt putine. Dar acest lucru nu inseamna ca cele doua categorii nu pot munci impreuna. Ba mai mult, specialistii in resurse umane considera ca este de dorit ca cele doua grupuri sa se intalneasca in cadrul unei companii, pentru ca se completeaza reciproc si cu un management adecvat, rezultatele vor fi impresionante.