Ce nu ar trebui sa ceara un sef unui angajat – 10 lucruri de tinut minte

Relatia dintre sef si angajati este una dificil de gestionat si sunt situatii in care lucrurile pot degenera, fie pentru ca sunt intelese gresit, fie pentru ca una dintre parti face ceva nepotrivit. Despre aceasta relatie speciala s-au scris tratate intregi cu ceea ce ar trebui sa faca un manager si ceea ce nu ar trebui sa faca, insa chiar si asa intotdeauna exista loc de interpretari.

Seful nu mai este demult cel care da ordine, pe care subalternii le executa fara sa comenteze. Ideal ar fi ca aceasta relatie sa functioneze pe baza unui parteneriat, in care fiecare are sarcini bine trasate, iar managerul sa fie cel care isi ajuta echipa sa duca la bun sfarsit, cu succes toate proiectele initiate.

Cat de apropiat sau de distant trebuie sa fie un sef fata de subalternii lui? Care este limita pana la care ar trebui sa mearga in aceasta relatie? Cat de prieten trebuie sa fie cu angajatii astfel incat sa poata in acelasi timp sa-si pastreze si autoritatea? Ce ar trebui sa spuna, dar mai ales ce nu ar trebui sa le spuna colegilor din echipa?

Toate acestea sunt intrebari pe care orice manager si le pune in cariera sa, mai ales ca oamenii sunt foarte diferiti si pot aparea frecvent situatii imprevizibile. Dar, indiferent de situatiile particulare care se pot ivi si care isi gasesc (sau nu) rezolvarea pe moment, exista cateva lucruri pe care toata lumea este de acord ca un manager nu trebuie sa le ceara sau sa le spuna angajatilor sai. Niciodata.

Ce ar trebui sau nu ar trebui sa faca un manager

1. Sa le ceara sa munceasca peste program. Munca peste program este des intalnita in zilele noastre si multi angajati stau pana tarziu in noapte pentru a finaliza ceea ce au de facut. Este evident – si ilegal pe deasupra – ca un manager nu ar trebui sa le ceara angajatilor sa stea pestre program, insa acest lucru se intampla, din pacate. Si nu poate decat sa-i enerveze si sa-i oboseasca pe angajati, iar rezultatul este scaderea productivitatii. Jobul fiecarui manager este sa organizeze lururile astfel incat sa nu se ajunga in situatia de a se lucra peste program. Iar daca sunt perioade mai incarcate, cu proiecte multe si personal putin, un manager bun va apela la angajati pe perioada determinata sau in leasing, pentru a evita munca peste program si suprasolicitarea angajatilor.

2. Sa le ceara sa renunte la vacanta. Ca si in cazul muncii peste program, un manager nu ar trebui sa le ceara niciodata angajatilor sai sa renunte la a pleca in vacanta, mai ales daca aceasta a fost planificata din timp. Indiferent de cat de mult de munca este la birou, iar plecarea unui membru al echipei ar inrautati si mai mult situatia, un manager trebuie sa fie pregatit sa gaseasca solutii viabile in perioada concediilor. De asemenea, managerul nu ar trebui nici sa-si oblige angajatii sa plece in concediu intr-o anumita perioada. Fiecare angajat are dreptul sa-si ia concediu in ce perioada vrea, pe parcursul anului.

3. Sa intrebe ce planuri au in viata personala. Un manager nu trebuie sa-si intrebe niciodata angajatele daca si cand vor sa-si intemeieze o familie si sa nasca. Sarcina si cateva luni sau ani (dupa caz) dupa nastere sunt perioade in care femeia nu va fi prezenta la munca, insa managerul de departament trebuie sa se astepte la o astfel de situatie si sa gaseasca o rezolvare. Locul lasat liber de femeia plecata in concediul de maternitate trebuie ocupat de un angajat pe perioada determinata si nicidecum sarcinile impartite celorlalti colegi, situatie care pe de o parte i-ar supraincarca si obosi si pe de alta parte ar duce la un fel de invidie sau ura fata de colega plecata in concediu.

4. Sa dea vina pe angajati pentru esecul echipei. Este adevarat ca lucrul in echipa insemna impartirea responsabilitatilor, iar atunci cand unul dintre colegi nu isi face treaba, acest fapt poate periclita rezultatul muncii intregii echipe. Insa in cazul unui esec, managerul trebuie sa-si asume intreaga responsabilitate in fata managementului si nu sa dea vina pe X sau pe Y din echipa pentru ca nu si-au facut bine treaba. Asumarea responsabilitatii pentru echipa pe care o gestioneaza si rezultatele muncii ei face parte din fisa postului fiecarui manager. Ulterior, acesta va rezolva individual problema cu angajatul sau angajatii al caror comportament a condus la esec, insa nu-l/nu-i va denigra in fata managementului sau a celorlalti colegi.

5. Sa le ceara sa minta sau sa falsifice acte pentru ei. Din nefericire, sunt si situatii in care managerul direct le cere astfel de lucruri angajatilor. Insa un angajat nu trebuie sa faca niciodata acest lucru, indiferent daca seful il intimideaza sau ii promite bani ori o avansare. Astfel de situatii se rezolva la departamentul de resurse umane sau la managementul superior unde angajatul poate atrage atentia asupra intentiilor sefului lui direct.

6. Sa le ceara sa munceasca atunci cand sunt bolnavi. Indiferent de cat de mult de lucru ar fi la birou, un manager nu ar trebui niciodata sa cheme la serviciu un angajat care este bolnav. Din contra, la cele mai mici semne ale bolii, managerul trebuie sa-si sfatuiasca angajatul sa mearga la doctor si eventual sa-i dea o zi libera pentru a face acest lucru. Si chiar daca nu este decat o raceala pentru care angajatul nu isi ia concediu medical, managerul direct trebuie sa-i dea acestuia cateva zile libere pentru a-si reveni. Pentru ca un angajat bolnav la birou nu ar da nici randament si le-ar distrage si celorlalti atentia, ca sa nu mai vorbim despre pericolul imprastierii bolii.

7. Sa le ceara prietenia pe retelele sociale. Este o practica destul de frecventa, odata cu expansiunea retelelor sociale, ca sefii sau managerii de la resurse umane sa se imprieteneasca in mediul virtual cu angajatii. In acest fel, considera ca pot afla informatii personale despre ei si ii pot spiona. Au fost frecvente cazurile in care angajatii au fost chiar concediati din cauza postarilor de pe retelele sociale. Dar oricat de tentanta ar fi aceasta practica, nu este deloc profesionista, iar un manager ar trebui sa aiba alte parghii prin care sa-si evalueze angajatii si doar pentru munca pe care o presteaza la birou. Ceea ce face un angajat in viata personala nici nu ar trebui sa-l intereseze pe manager decat in masura in care pericliteaza imaginea companiei.

8. Sa le ceara sa-si spioneze colegii. Ca si in cazul retelelor sociale, unii manageri sunt tentati sa-si apropie anumiti angajati, care si ei au la randul lor un interes si sa le ceara sa-si spioneze colegii pentru a sti in permanenta ce fac acestia la munca. Un manager bun nu are nevoie de spioni in echipa, va sti ce face fiecare si cat de bun este dupa munca pe care o presteaza. In plus, aceasta practica va crea un precedent periculos si ii va afecta credibilitatea si autoritatea in fata subalternilor.

9. Sa ii intrebe ce etnie, religie sau orientare sexuala au. In majoritatea tarilor occidentale, subiecte ca etnia, religia, varsta, orientarea sexuala, genul sunt luate ca atare, iar legislatia prevede sanctiuni drastice pentru discriminarea la locul de munca pe aceste considerente. De aceea, nici la interviul de angajare si nici ulterior, managerul nu trebuie sa-i intrebe niciodata direct pe angajati ce etnie au sau ce credinte religioase. Evaluarea se va face intotdeauna dupa performantele profesionale si niciodata in functie de criterii care tin de optiunile personale ale fiecaruia.

10. Sa-si invite colegii la intalniri amoroase. Subiectul relatiilor la birou este unul sensibil, desi sunt destul de multe situatii in care colegii devin si parteneri de viata. Relatiile la locul de munca nu sunt interzise prin lege, insa acestea trebuie sa se deruleze dupa anumite reguli. Cazul unei relatii sef-subaltern este insa unul delicat, iar specialistii in resurse umane sustin la unison ca preferabil ar fi ca astfel de cazuri sa nu apara. In primul rand, ridica suspiciuni de deontologie (seful implicat intr-o relatie cu un subaltern tinde sa-l favorizeze pe acesta, iar cel din urma ar putea avea la randul lui anumite interese). De cele mai multe ori, o relatie sef-subaltern se termina prost, iar acest lucru are repercusiuni asupra intregii echipe. Preferabil ar fi ca astfel de situatii sa fie gandite la rece, iar managerul sa pastreze toate contactele de la birou intre limitele unei relatii profesionale.

Principalul ingredient pentru a exista o colaborare constructiva intre angajati si managerul lor direct este increderea. Daca angajatii isi percep seful ca fiind un profesionist, un lider pe care se pot baza si care ii ghideaza pentru a indeplini targeturile propuse, relatia lor va fi una cordiala si de lunga durata. Iar pentru a ajunge la aceasta incredere, este obligatoriu ca managerul sa nu se gaseasca in niciuna dintre situatiile enumerate mai sus.