Pregatirea angajatilor, mai mult decat o necesitate in epoca deficitului de talente

Odata ce socul crizei economice a trecut, companiile au revenit la ritmul pe care il aveau inaintea acestei perioade: si-au (re)impartit bugetele si (re)directionat banii acolo de unde taiasera. Fie ca vorbim despre disponibilizari, inghetarea salariilor, renuntarea la bonusuri ori la programele de training, toate acestea reprezinta doar o mica parte din deciziile riguroase pe care sefii de companii au fost nevoiti sa le ia pentru a mentine un echilibru sau, si mai rau, pentru a nu intra in faliment.

Si pentru ca investitia in oameni nu reprezinta niciodata un cost, iar o recrutare gresita ar putea dubla cheltuielile cu pregatirea angajatilor, scopul oricarui angajator este sa evite compromisurile si sa-si educe angajatii, oferindu-le in acelasi timp oportunitati de crestere intr-un mediu creativ, astfel vorbim despre bugete pentru pregatirea angajatilor.

Studiile arata ca aproape 40% dintre angajatorii europeni au probleme reale atunci cand trebuie sa ocupe locurile de munca vacante. Motivul este deficitul de „talente”. Deficit cu care se confrunta si angajatorii din Romania, dar la un nivel mult mai ridicat. Statisticile arata ca aproximtiv 50% dintre cei care recruteaza se plang de lipsa de profesionalism.

Astazi, intre posturile vacante cel mai dificil de acoperit se afla inginerii, muncitorii calificati, contabilii si personalul IT. Criza de personal s-a adancit mult in ultimii ani, pe de o parte din cauza ca a scazut rata natalitatii, iar populatia a imbatranit si pe de alta parte, din cauza surselor financiare limitate pentru multe companii. Cele care sufera cel mai mult in prezent sunt companiile care nu se afla sub umbrela unei multinationale si care nu au ajuns nici la statutul de ”campioni” locali (companii antreprenoriale de top).

Asa ca, in prezent, o mare parte din angajatori incearca sa inlocuiasca lipsa talentului considerat „motor” pentru cresterea unei afaceri cu o “pregatire standard” a angajatilor. Indiferent de domeniul despre care vorbim – industrie grea, industrie usoara, comert, agricultura, IT&C, media si multe altele -, exista un plan de business pentru fiecare, unde sunt stabilite clar sumele care merg in programele de training.

Cum se impart banii?

In timp ce unele companii fac bani rapid si lanseaza domenii noi de dezvoltare, altele se mentin la un nivel constant de crestere si sunt inca precaute, semn ca si-au invatat lectia si se tem sa iasa din zona de confort. Cei cu bani investesc sute de mii de euro si aleg cei mai buni angajati, pe cand ceilalti investesc doar cateva mii si se multumesc cu ”buni executanti”. Daca ar fi sa ne referim doar la sectorul IT, reprezentantii Asociatiei Profesionistilor in Business Process Management (APBPM) au declarat recent, la un eveniment de profil, ca tara noastra are in acest an un deficit de 50.000 de oameni. Altfel, firmele de outsourcing genereaza 30% din PIB in zona serviciilor.

Care sunt cele mai folosite programe?

Nu este deloc greu sa faci o selectie a ideilor cu care rezoneaza companiile. Programe de coaching, workshop-uri de dezvoltare personala, lectii de echilibrare psiho-emotionala sau, pur si simplu, lectii de antreprenoriat se gasesc pe lista oricarui manager care doreste sa-si imparta resursa umana cat mai eficient si, de ce nu, sa-si sprijine angajatul in gasirea vocatiei. Cu toate acestea, este mai greu sa numeri aceste programe intr-un an. Iar la nivel national, cu atat mai putin: exista proiecte de genul “Adopta o scoala” sau “Adopta un liceu”, insa mult prea putine si nesemnificative comparativ cu cererea.

Necesitatea trainingului angajatilor!

Oricine a condus cel putin o data o echipa stie cat de riscant poate fi sa angajezi un bucatar pe un post de strungar fara sa-i faci, in prealabil, o pregatire minutioasa. Si invers. Pornind de la ideea ca “talentul se mai poate si invata”, cifrele din piata demonstreaza ca aproximativ 30% dintre angajatori sunt dispusi sa identifice instrumente noi prin care sa acopere golurile dintr-o echipa. Ca un paradox, potrivit Institutului National de Statistica, rata somajului din tara noastra a crescut in ultima perioada, depasind 6% in lunile de vara.

Comparativ cu alte tari din Uniunea Europeana, unde media in ultimele luni a fost de 8,6, Romania sta totusi bine. De mentionat ca media din UE este data de somerii din statele afectate puternic de criza. Potrivit Eurostat, somajul in Grecia este de 23,5%, in timp ce in Spania a ajuns la 19,6%.

Cum vor evolua lucrurile pe aceasta piata si cum isi vor imparti companiile de acum inainte aceste bugete pentru pregatirea angajatilor este o chestiune care se va decide in timp. Si tot asa, se va sti si daca angajatii lor au fost sau nu selectati si antrenati pentru slujba potrivita.