”Downshifting” in companii, o noua tendinta in HR. Ce este si cum trebuie gestionat la nivel de management

In ultima perioada, in companii, se vorbeste tot mai mult despre ”downshifting”, un termen preluat din industria auto, care se se refera la schimbarea vitezei de la o treapta superioara catre una inferioara. In sens larg, denumirea vizeaza trecerea la o viata mai simpla, de calitate si se bazeaza pe ideea ca nu ne trebuie multi bani ca sa fim fericiti.

Cei mai multi dintre noi consideram ca o viata buna se traduce prin castiguri mari, implicit printr-un job bine platit. Dar toate vin cu un pret si chiar daca reusim sa obtinem un loc de munca bune platit, de cele mai multe ori, nu avem timpul necesar pentru a cheltui banii castigati. Mai departe, petrecandu-ne majoritatea timpului la serviciu ne cream niste nevoi pe care angajatul anilor ’80-’90 nu le avea.

Pentru ca suntem de dimineata pana seara prinsi cu munca, avem nevoie de masaj sau de psiholog, pentru a ne relaxa fizic si psihic. Din lipsa de timp, preferam sa comandam mancare de la restaurant sau sa mergem cu masina, indiferent de cat de aproape este destinatia dorita, consumand, astfel, benzina in loc sa consumam propria energie si sa facem miscare.

In aceste conditii, ”downshifting-ul” a devenit un concept tot mai des intalnit atat la nivel personal, cat si la nivel profesional, iar managerii au inceput sa fie constienti de limitele umane ale propriilor angajati.

”Downshifting ”in companii

In organizatii, fenomenul de ”downshifting” s-ar traduce prin faptul ca managerii incep sa realizeze ca un om nu le poate face pe toate sau cel putin nu la fel de bine si atunci se concentreaza pe lucrurile de baza. Astfel, potrivit specialistilor in resurse umane, nu poti cere unui tanar cu 2-3 ani experienta in munca sa lucreze la fel de bine ca unul de 40 de ani sau invers: nu poti cere unui angajat trecut de 40 sa fie la fel de energic, proactiv si dornic de a lucra in weekenduri, asa cum o poate face unul tanar.

Acel “candidat ideal” din clasicele anunturi de recrutare nu mai are o pondere atat de mare in ochii angajatorului care isi raporteaza asteptarile la realitatea zilelor noastre. Expertii in resurse umane mai subliniaza faptul ca devine tot mai greu sa angajezi tineri care sa fie specialisti intr-un anumit domeniu, deoarece multi prefera sa lucreze in afara tarii, iar majoritatea celor care raman tind sa se orienteze catre multinationale, unde se castiga foarte bine, cum ar fi cele din zona IT.

In acest context, in care tinerii sunt greu de gasit si de multumit, instabili si dornici de a lucra pe bani multi, companiile devin mai deschise in a angaja persoane de peste 40 de ani, pentru ca au experienta, stiu sa gestioneze mai bine situatiile de la birou si exista un risc mai mic de a-si schimba repede locul de munca.

De asemenea, managerii companiilor incep sa constientizeze faptul ca anumite cerinte sunt exagerate si nu neaparat necesare. De exemplu, agentul de vanzari nu trebuie sa stie obligatoriu limba engleza, daca raza lui de acoperire este Romania, iar firmele cu care lucreaza sunt romanesti.

Pentru multe firme, este mai degraba o moda decat o necesitate sa seteze ca si cerinta cunoasterea limbii engleze. Sau, nu are sens sa cauti un contabil, daca jobul lui ar presupune doar introducerea unor facturi in sistem. De asemenea, nu este nevoie ca secretara sa aiba experienta, atat timp cat scanarea si copierea de documente, stabilirea agendei de lucru si prepararea cafelei nu necesita un training in adevaratul sens al cuvantului. Mai mult, angajatorii incep sa aprecieze un CV mai putin cosmetizat, constienti de faptul ca multi dintre candidati “infrumuseteaza” realitatea.

Recrutorii renunta la „candidatul ideal”

Altfel spus, ”downshitfting-ul” in recrutare presupune intoarcerea la modelul traditional, revenirea la lucrurile de baza si cu adevarat esentiale.

Daca angajatorii ar renunta la cerintele exagerate, iar candidatii la CV-urile pompoase, ar creste eficienta intregului proces de recrutare si s-ar economisi timp de ambele parti.

In postura de candidat pentru o pozitie, ”downshifting-ul” te invita sa faci un pas inapoi si sa-ti dai seama daca jobul pe care il ai te reprezinta, unde esti si in ce directie vrei sa mergi in cariera. Sa constientizezi daca faci ceea ce visai ca vei face atunci cand erai mic si de cati bani ai nevoie ca sa fii fericit. Asta daca, bineinteles, crezi ca fericirea este legata de bani sau de nivelul castigurilor materiale.

In prezent, varianta cel mai des intalnita este aceea in care angajatii fac un job care nu le place in mod deosebit, dar il fac pentru a-si plati facturile si aleg sa se implice ca voluntari in activitatile care ii implinesc cu adevarat. Insa este acest mod de a lucra unul cu adevarat sustenabil?

Un recrutor bun va sti sa faca diferenta intre candidati astfel incat sa isi dea seama daca cei are vin la un interviu au un plan pentru a ajunge acolo unde isi doresc.

La nivel de companie, ”downshifting-ul” inseamna conectarea la realitatea imediata, la piata actuala a muncii si presupune punerea accentului pe lucrurile fundamentale. Este momentul in care companiile spun ”Stop”, trec in revista lucrurile care intr-adevar conteaza pentru ele si decid daca vor sa aiba angajati atotstiutori, dar care vor claca, inevitabil, la un moment dat sau vor angajati multumiti de jobul lor, care vor face aceeasi treaba buna si acum, dar si peste 10 ani.